Un studiu in rosu - Sherlock Holmes

Chiar în ziua în care am decis astfel stăteam în barul „Criterion” când cineva m-a bătut pe umăr. M-am întors şi l-am recunoscut pe tânărul Stamford, care îmi fusese asistent la Barts (Spitalul St. Bartholomew)...

— Caut un loc să stau, am răspuns. Caut un răspuns la întrebarea: Este posibil să stai într-un spaţiu confortabil la un preţ rezonabil?

— Ciudat! zise însoţitorul meu. Eşti a doua persoană pe ziua de azi care mă întreabă asta.

— Şi cine este prima? am întrebat.

— Un coleg care lucrează la spital, în laboratorul de chimie. Se plângea azi dimineaţă că nu găseşte pe nimeni cu care să împartă plata chiriei unor camere bune pe care le-a găsit, dar care costă prea mult pentru buzunarul lui.

— Pe Jupiter! am strigat. Dacă vrea într-adevăr pe cineva cu care să împartă spaţiul şi chiria, eu sunt omul potrivit. Prefer să locuiesc cu cineva decât singur cuc.

Tânărul Stamford mă privi oarecum contrariat pe deasupra paharului de vin din care sorbea.

— Încă nu-l cunoşti pe Sherlock Holmes, zise. S-ar putea să nu vrei să stai cu el tot timpul.