Rugaciuni din credinta ortodoxa, culese din manuscrise si carti vechi

Sfântul Marcu Ascetul spune: ?Când îti aduci aminte de Dumnezeu, înmulteste rugaciunea, ca atunci când îl vei uita, Domnul sa-si aduca aminte de tine?.
?Rugaciunea neîncetata presupune sa ai mintea pururea lipita de
Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atârni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te încrezi în El în orice ai face si ti s-ar întâmpla?. Acesta este raspunsul Sfântului
Maxim Marturisitorul, din care întelegem ca, de fapt, rugaciunea nu e o simpla repetare a unor cuvinte, ci este o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, o stare în care simti ca esti lipit de Acesta cu gândurile tale, ca atârni de El, ca ai nadejde în El, ca te încrezi în Dumnezeu în orice ai face si ti s-ar întâmpla.
De fapt, ce este rugaciunea? Rugaciunea este legatura omului cu Dumnezeu. Cine se roaga vorbeste cu Acesta, cu sfintii, cu îngerii, cu Maica Domnului. Rugaciunea este fapta cea mai mare a lumii, caci ea este cauza tuturor bunatatilor.
Rugaciunea este arma omului, sabia Sfântului Duh, calauza, soldatul de lânga om, cel care se lupta alaturi de el cu diavolul, este însotitor. Rugaciunea este ajutorul care ramâne omului si dupa moarte.
Când ne rugam lui Dumnezeu, când dialogam cu El, când Îi spunem pasurile noastre si Îl rugam sa ne ajute în necazurile noastre, se cuvine sa lepadam din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se cânta în biserica imnul heruvimilor, în
timpul iesirii cu Sfintele Daruri. Când ne rugam, trebuie sa ne punem grijile lumesti într-o traista, pe care se o agatam la usa casei noastre, iar dupa ce terminam de facut rugaciunea, ne putem lua din nou traista cu griji. Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea sa fie departe de cuvintele rugaciunii. Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima
curata. Unde si când ne putem ruga? Raspunsul la aceasta întrebare este extrem de simplu: pretutindeni, pe strada, în tren, în autobuz, la scoala, la birou. Un loc potrivit pentru rugaciune este Biserica, în care oamenii, mai ales locuitorii
oraselor din ce în ce mai galagioase si mai agitate pot gasi linistea si pacea necesare pentru a putea sa-si înalte sufletul la Dumnezeu, sa afle odihna sufletului lor, sa-si limpezeasca gândurile, pentru a primi puterea necesara sa poata suporta greutatile vietii împovaratoare ale civilizatiei noastre. Rugaciunea ne ajuta si ne influenteaza cu adevarat vietile numai atunci când devine un obicei. Epictet spune: ?Gândeste-te la Dumnezeu mai des decât respiri?, iar Domnul
nostru Iisus Hristos spune: ?Sa va ruga?i neîncetat?. Setea de rugaciune ar trebui sa capete o importanta deosebita în vietile noastre. Prin rugaciune, omul merge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om. Rugaciunea nu trebuie înteleasa ca pe
un act pe care-l savârsesc numai oamenii ignoranti, needucati, slabi de înger, saraci sau bolnavi. Nitzsche spunea ca este rusinos sa te rogi.
O afirma?ie mai gresita nu exista, deoarece a te ruga nu este cu nimic mai rusinos decât actul de a mânca sau de a respira. Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de hrana si de oxigen.
Prezbitera CRISTINA ELENA TÂRLESCU
Bucuresti 2011