Orasul fetelor - Elizabeth Gilbert

Un roman delicios despre glamour, sex si aventura, despre o tanara care descopera ca pentru a fi om bun nu este neaparat nevoie sa fii fata cuminte.

Elizabeth Gilbert se intoarce la fictiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusa intr-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai in varsta care priveste in urma la propria tinerete cu un amestec de bucurie si regret, Orasul fetelor exploreaza teme ca sexualitatea si promiscuitatea feminina, dar si idiosincraziile iubirii adevarate.

In 1940, Vivian Morris are 19 ani si tocmai a fost data afara de la Vassar College dupa o evolutie dezamagitoare in primul an. Parintii, oameni cu stare, o trimit in Manhattan sa locuiasca cu matusa ei, care detine Lily Playhouse – un teatru de variete in centrul insulei. Acolo, Vivian face cunostinta cu un intreg univers de personaje neconventionale si charismatice – animatoare mereu puse pe distractie, un actor sexy, o mare doamna a actoriei, un Don Juan scenarist, o administratoare stricta. Cand Vivian comite o greseala care provoaca un scandal profesional, noua ei viata se rastoarna cu susul in jos, iar consecintele le va intelege de-abia ani si ani mai tarziu. In cele din urma insa, toate acestea o vor face sa vada cu alti ochi genul de viata pe care si-l doreste – si genul de libertate de care are nevoie. Mai mult, experientele tineretii o vor conduce la iubirea vietii ei, o iubire cu totul iesita din comun.

Pur si simplu unul din cele mai bune romane pe care le-am citit in ultimii ani. [...] Un roman-bijuterie, sclipitor. - Observer

Cuceritor si captivant. Un roman mare in toate sensurile cuvantului. - The Daily Telegraph

Traducere si note de Anca Barbulescu

Fragment din romanul "Orasul fetelor" de Elizabeth Gilbert:

"Ne asiguraseram un succes nebun.

Intr-o saptamana, trecuseram de la a ne ruga de oameni sa vina ne vada spectacolasul la a fi nevoiti sa-i trimitem acasa, fiindca nu mai erau locuri. Pana sa vina Craciunul, Peg si Billy castigasera toti banii investiti si urma „sa ploua serios cu malai" – cel putin asa spunea Billy.

S-ar fi crezut ca, odata dovedita reusita piesei, tensiunile dintre Peg, Olive si Billy s-ar fi potolit, dar nu a fost asa. In ciuda elogiilor si a biletelor vandute pana la ultimul, in fiecare seara, Olive tot facea griji in privinta banilor (se pare ca scurtul ei experiment in materie de sarbatorire se incheiase in ziua de dupa premiera).

Teama lui Olive – dupa cum avea grija sa ne aminteasca zilnic era ca succesul este mereu trecator. Acum sunt toate bune si frumoase, spunea ea, fiindca Orasul fetelor aduce incasari serioase, dar ce se va face Lily Playhouse cand il retragem din program? Pierduseram publictil din cartier. Clasa muncitoare pe care o distraseram la nivel modest, atatia ani, fusese izgonita de pretul mai mare al biletelor si de comedia noastra cosmopolita; de unde stiam daca aveau sa se mai Intoar( a, odata ce ne reluam piesele obisnuite? Pentru ca era sigur ca urma sa ne reluam piesele obisnuite, mai devreme sau mai tarziu. Doar Billy nu avea sa ramana la New York definitiv si nici nu promisese sa mai scrie alte spectacole de senzatie. Mai mult, odata ce Edna ar fi fost atrasa intr-un spectacol nou, de o companie teatrala mai buna (ceea ce nu avea cum sa nu se intample mai devreme sau mai tarziu), aveam sa pierdem Orasul fetelor. Nu ne puteam astepta ca cineva de prestigiul Ednei sa ramana la nesfarsit in teatrul nostru amarat si ponosit. Si nu ne permiteam nici sa atragem alti actori de calibrul ei, dupa ce pleca. Realitatea era ca toata abundenta aceasta era construita pe talentul unei singure femei, iar acesta este un model de afaceri tare subred.

Si tot asa o tinea Olive zi dupa zi. Ce de jale. Ce de teroare. Era o Casandra neobosita, ne amintea intruna ca dupa colt ne pandea ruina, in timp ce noi eram beti de victorie.

- Ai grija, Olive, i-a spus Billy. Vezi sa nu care cumva sa te bucuri vreun minut de norocul care a dat peste voi, si nici pe altii sa nu-i lasi sa se bucure.

Cu toate astea, pana si eu imi dadeam seama ca, intr-o privinta anume, Olive avea dreptate: succesul nostru de atunci i se datora numai si numai Ednei, care ramanea extraordinara seara de seara. Vedeam spectacolul in fiecare zi si pot depune marturie ca reusea, cine stie cum, sa reinventeze rolul doamnei Castellammare de fiecare data. Exista actori carora le reuseste personajul si care pastreaza totul exact la fel, repetand aceleasi expresii si reactii. Doamna Castellammare a Ednei parea noua in fiecare seara. Nu isi recita replicile, le inventa – cel putin asa parea. Mai mult, pentru ca ea se juca intruna cu atitudinea si schimbarile de ton, si ceilalti actori erau nevoiti sa isi mentina atentia si energia.

New Yorkul a rasplatit-o cu generozitate pe Edna pentru harul ei.

Era actrita de cand se stia, dar succesul nebun inregistrat de Orasul fetelor a facut din ea o stea."