Literatura romana clasa a VIII-a - Ghid practic pentru decodarea textului literar

Prin prezenta lucrare intentionam sa dam posibilitatea elevului sa descopere (singur) minunatiile care se ascund sub slova literaturii, dar asta nu se poate face decât lucrând, încercând, exersând.
În toata activitatea noastra (cu sperantele unui mare NAIV), ne-am condus dupa un principiu simplu: elevul nu se poate forma DECAT prin efort propriu, la care se adauga factori auxiliari: manuale, profesori, surse de informatii etc.; altfel, vor rezulta niste robotei, semidocti sau zerodocti. 


De ce INSTRUIRE prin EVALUARE?
Cerinta (de regula) este formulata în termeni evaluativi, dar poate fi citita si în registru instructiv, pentru ca formularea este în asa fel realizata, încât "strecoara" elemente informative de cele mai multe ori, cerintele (chiar daca nu vor fi rezolvate) contin o trainica si utila sursa de informatie (V. N. fonetic)

BENEFICII: 
[a] pentru profesor: profesorul alege textul potrivit (gen, specie, personaj, moduri de expunere etc.), poate organiza discutii, mese rotunde pe anumite teme; alcatuieste rapid lista cerintelor, temelor pentru acasa etc. [b] pentru elev: are posibilitatea sa învete cum se poate patrunde în tainele, frumusetea literaturii.

VOCABULARUL: 
Lipsa performantelor este cauzata de saracia unui vocabular adecvat (cantitativ si calitatv), de aceea s-a folosit un limbaj cu standarde mai ridicate, având convingerea ca noile cuvinte, necunoscute sunt o sursa sigura pentru îmbogatirea vocabularului, daca se apeleaza la profesor, daca se foloseste glosarul oferit sau un dictionar explicativ [V. conceptele estetice, care nu se studiaza în gimnaziu (exceptie - comicul), dar vor trezi interesul celor dornici sa aiba un vocabular mai bogat] 
De aceea, limbajul folosit în lucrare (în mod intentionat) este, adeseori, peste nivelul anului de studiu, apelând la anumite tehnici pentru a-l face accesibil elevilor: un glosar la sfârsit, formularea facuta în asa fel, încât sa reiasa - din context - sensul cuvântului etc.

GLOSARUL
În glosar, cuvintele noi, necunoscute sunt date (ca în orice dictionar), în ordine alfabetica, iar în corpul lucrarii sunt marcate cu asterisc de fiecare data când apar; s-a trecut doar termenul mai important dintr-o familie de cuvinte, ex. ambiguitate (nu ambiguu, ambiguiza, ambiguizare etc.)

CERINTE, ITEMI, SARCINI DE LUCRU: 
Partea I (cerintele formulate la cele 10 niveluri) se va relua cu [1] adaugari (în functie de treapta de studiu) si la clasele urmatoare (VI, VII, VIII), [2] modificari de continut (în sensul de ridicare a nivelului de exprimare), tot conform treptei de studiu. 

Cerintele: 
1. vizeaza toate treptele de performanta: începatori, ageamii, initiati, talentati, performanti, olimpici;
2. urmaresc dezvoltarea gândirii proprii, nu sabloane luate de ici-de colo; 
3. libertatea, un drum propriu (îndeosebi itemii axati pe "exprima-ti parerea despre...", dar si celelalte sarcini de lucru); 
Felul cum e formulata cerinta justifica deplin subtitlul lucrarii (INSTRUIRE prin EVALUARE) în sensul ca SE CERE, dar SE si OFERA , acesta fiind -de fapt - si principiul de baza al lucrarii: încercând sa rezolve [!! EVALUARE !!] niste cerinte (itemi, teme etc.), elevul va învata [!! INSTRUIRE !!], pentru ca are nevoie de documentare, de cercetare, de acumulare, de apropriere a unor termeni, a unor informatii pe baza carora va rezolva cerinta respectiva.

PUNCTE forte ale lucrarii
- Itemii în care se cere sa explice anumite idei generale...
- Ideea de a cere (!!fara a numi) elemente prin care se vor defini (în clasele urmatoare) anumite parti de propozitie sau propozitii subordonate.
Sa argumenteze ideea ca [ex. o specie anume, cum ar fi DOINA] ... si urmeaza toate elementele definitorii ale speciei respective]
-Exprimt-ti parerea despre ideea/ ideile [...] si urmeaza o suita de idei ale specialistilor despre problema respectiva (continuta în cerinta); un astfel de item poate fi un mic studiu de caz/ de problema; despre comunicarea în arta dramatica]

STRUCTURA LUCRARII
NIVELURI/ DOMENII de abordare a textului literar
Genuri literare
Specii literare
Personajul
Compozitia, structura operei literare
Prozodie
Moduri de expunere
Momentele subiectului
Mijloace/ procedee artistice
Figuri de stil/ tropi
Elemente de estetica
Interferente cu alte arte
EMINESCIANA
E.P.C. (c.c.) 

E.P.C. (c.c.)

Este vorba de un concept pe care l-am propus (-ca teorie-) spre beneficiul elevului (-daca îl pune în practica-).
Se bazeaza pe trei întrebari pe care ni le punem: CE? + DIN CE? + PENTRU CE?
Fiecare întrebare va primi un raspuns [R]; combinarea celor trei raspunsuri într-un enunt (propozitie sau fraza) contureaza un E.P.C.(c.c.). 
CE? - vizeaza terminologia literara cu care se va opera; termenii apartin celor 10 niveluri de abordare a textului literar: 
I. n. general-genetic: structura, prozodie, titlu, personaj, imagine artistica mod de expunere etc. 
II. n. fonetic: vocale, consoane, accent etc. 
III. n. lexical-semantic: conversiune, arhaisme, neologisme, termeni argotici, elemente de jargon etc. 
IV. morfologic: cele zece parti de vorbire, categorii morfologice (diateze, moduri, timpuri, cazuri, grade de comparatie) etc. 
V. n. sintactic (sintaxa propozitiei): subiect, predicat, nume predicativ, atribut, complement, fara functie sintactica etc. 
VI. n. frastic (sintaxa frazei): propozitii (subordonate, incidente, independente etc.), raporturi sintactice în fraza etc. 
VII. n. topic: topica obiectiva, subiectiva, dislocari etc. 
VIII. n. punctuatiei: puncte de suspensie, semnul exclamtrii (în relatie cu prop. imperativa, exclamativa, cu vocativul etc.).
IX. n. stilistic: mijloace si procedee artistice (comparatia, repetitia, aliteratia etc.), figuri de stil/ tropi (epitetul, metafora, personificarea etc.).
X. n. estetic: comic(ul), umoristic(ul), ironic(ul), satiric(ul), solemn(ul), grandios(ul), gratios(ul), grotesc(ul) etc. 

DIN CE? - vizeaza selectarea, alcatuirea grupului (cuvântului), folosit în construirea enuntului (adics citarea ± ghilimelele de rigoare)
PENTRU CE? - evident ca scriitorul nu a folosit la întâmplare (ceea ce am selectat noi) si va trebui sa presupunem, sa intuim, sa gasim o anumita finalitate, un scop literar: sa evidentieze ceva, sa atraga atentia cititorului spre ceva/ asupra cuiva...