ISPRAVILE LUI PACALA - Petre Dulfu

Petre Dulfu, autor de basme, poet, profesor si traducator, s-a nascut la 10 martie 1856, în comuna Tohat, judetul Salaj,  si a trecut în nefiinta la 31 octombrie 1953, la Bucuresti. Pri­mele cunostinte în domeniul cititului si scrisului  le-a însusit de la unchiul sau din partea mamei, învatatorul Grigore Bran, „pe care l-a uimit si cu inteligenta sa vioaie, si cu ex­cesiva sa timiditate“. Ulterior, familia îl trimite sa urmeze clasele primare si sase clase secundare, în limba maghiara, la Baia Mare, la Colegiul „Gheorghe Sncai“ de astazi, unde îsi uimeste profesorii cu temeinica sa pregatire, fiind an de an „premiant întai“. A urmat cursurile Fa­cultatii de Litere si Filosofie la Cluj, obtinand diploma de doctor în filo­sofie, în anul 1881, cu o lucrare dedicata activitatii literare a lui Vasile Alecsandri.

Dupa terminarea studiilor, trece Carpatii si se stabileste la Bucuresti, desfasurand o bogata activitate literara si didactica pana la sfarsitul vietii.

Dupa anul 1886, renuntand la unele obligatii didactice, Petre Dulfu începe sa fie mai mult preocupat de literatura. Astfel, vad lumina tiparului: „Printesa fermecata“ (1886); piesa într-un act „Cearta pentru nimica“ (1889); „D-ale lui Pacala“ (1890-1891); „Ispravile lui Pacala“ (1894); „Gruia lui Novac“ (1913); „Povestea lui Fat-Frumos“ (1919); „Ion Saracul“ (1923); „Zana zorilor“ (1926); „Cei doi feti logofeti cu parul de aur“ (1936) etc.

Lucrarea „Ispravile lui Pacala“ este rodul unei munci sustinute, de o viata. Prima varianta a epopeii a fost scrisa între 1889 si 1894, cand a aparut în volum.