Cum Se Fabrica O Emotie

„Dupa aparitia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii romane contemporane, 1941-2000, Alex Stefanescu este omul zilei in critica literara romaneasca. Admirat sau pizmuit de confrati, invitat si celebrat cu fast in orasele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Stefanescu se afla mereu in centrul atentiei, prezenta sa intr-un loc este imposibil sa treaca neobservata. Chiar si cei care isi propun sa il ignore ajung pana la urma sa isi piarda cumpatul, incep sa-l vaneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea si popularitatea. Alex Stefanescu este, in lumea literaturii, genul de personaj care nu lasa pe nimeni indiferent. Unii ii sunt prieteni, altii dusmani de moarte (cei neinclusi in Istorie si cei mentionati in emisiunea sa TV rezervata cartilor proaste, Tichia de margaritar). In fine, mai exista o categorie, a celor care il cultiva cu speranta secreta ca i-ar putea intra in gratii si ca in felul acesta si-ar putea asigura un viitor luminos in literatura romana.“ - Tudorel Urian

„Alex Stefanescu este singurul critic roman contemporan care, metodic, confera criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El face uz de o veritabila strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fara a-si pierde insa competenta si precizia conceptuala; expresia critica, mereu dezinvolta si de multe ori memorabila, are o anumita materialitate frageda, fiind astfel usor de receptat; placerea lecturii si a scrisului, aproape palpabila, devine contaminanta si imbie la reverii hedoniste; in sfarsit, discursul e impanat de comparatii sugestive si cu atat mai socante cu cat nu se produc in spatiul livrescului, ci al experientei comune, continand si o infuzie de umor gratios care intretine comuniunea afectiva cu cititorul.“

„In volumul Cum se fabrica o emotie autorul adopta forma dialogala a discursului (intre un eu inocent-iscoditor si unul doct, profesoral) dand dinamism si o concretete plina de substanta problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relatia artist-public, talentul, valoarea, mecanismul psihologic al creatiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic «tratat» de educatie estetica, alert, eficient si care, in mod expres, se adreseaza unui public concret.“ - Petru Poanta